Storytelling – expunerea poveștii – și leadership-ul transformațional

Poveștile ne scriu viața. Poveștile pe care ni le spunem sau le spunem altora sunt liantul comunicării, al lumii din interior și de afară.

Poveștile le scriem sau le citim, le ascultăm sau interpretăm, le vedem cu ochii sau le cuprindem cu mintea. Ne seduc prin aromă și culoare sau ne intrigă prin fabulos.  Ne bucură, ne întristează, dar sub nicio formă nu le lasă reci. Poveștile altora sunt și ale noastre. Poveștile noastre sunt și ale celor din jur.

Poveștile sunt individuale și se extind, prin simbolism, la nivel universal. Pe de altă parte, storytelling-ul, expunerea poveștii, așa cum crește în zilele noastre de eră digitală, preia povestea, mai degrabă personală, expunând-o spre lumea largă. Din punctul meu de vedere expunerea poveștii și storytelling-  ca formă de comunicare – se suprapun parțial fără a se înlocui.  La noi, la români,  povestea are semnificație mult mai subtilă pentru că se raportează la arealul său geografic, cultural și de semnificație. 

Povestea face apel la emoții colective

Am scris poveste personală mai sus. De fapt, povestea fiecăruia dintre noi face apel la emoția de grup, la simboluri și emoții colective. La vulnerabilitate chiar. Astfel, povestea mea poate deveni povestea ta, a lui, a ei, a noastră. Povestea, pur și simplu. 

Tot scriu storytelling sau povestea, deși nu sunt deplin de acord cu termenul în limba engleză. In română avem povestea  care conduce viața prin ce ne spunem, ce spunem și ce am preluat în istoria noastră de viață (și nu numai) de la alții. Povestea este spusă individual, în grupuri mici sau către publicul larg. Povestea pe care o spunem sau povestea pe care ne-o spunem e cumva legată și de rădăcinile noastre culturale pe care le avem inevitabil, admitem sau nu.  Ne naștem într-o identitate de grup, nu suntem tabula rasa (CG Jung). Totuși, așa cum văd, storytelling în accepțiunea modern – digitală, este mai degrabă o poveste personală care  implică și o parte de oratorie, de discurs,  de comunicare de masă.

Povestea – o formă de comunicare. Comunicarea la români e între sacru și profan

Povestea, storytelling-ul, este înainte de toate,  o formă de comunicare. Chiar una profundă, pentru că fiecare poveste are un tâlc, un mesaj, un înțeles profund. Pe de altă parte, la români, comunicarea e între sacru și profan, așa cum nota Evelina Graur în ”Tehnici de comunicare”. În limba română  arhaicul ”cuminecare”, a împărtăși, este o rudă apropiată a cuvântului  comunicare.  Iubesc această asociere, mai ales că eu văd povestea ca o comunicare cu rădăcini adânci în istorie și tradiții.

Și, da, la nivel personal scriu și îmi spun că povestea este între sacru și profan, aceasta pentru că, dincolo de înțelesul și această sinonimie subtilă,  fiecare poveste are eroi comunicatori între sacru și profan, între bine și rău. 

Și, tot la români, se mai spune că omul sfințește locul. Eu adaug că povestea adună oamenii în bătătură. Sau poate în poiană, așa, ca la Iocan (Moromeții). În zilele noastre, povestea liderului leagă echipe și relații.

Scopul poveștii și a storytelling-ului modern – digital

Povestea pare, de multe ori, să aibă rol de a distra audiența. Adevărul e că, atât istoric, cât și contemporan, storytelling-ul  are în primul rând rolul de a produce schimbare. 

Aceasta pentru că exemplul eroului, pilda desprinsă pe parcurs, morala de final și orice altă mică nuanță desprinsă de-a lungul firului narativ au avut și au rolul de a educa și, mai ales, de a influența audiența prin persuasiune și seducție.

Orice poveste bună produce schimbare. 

Care este scopul poveștii?

Tocmai am spus o poveste bună. Bine, după mine, o poveste bună produce schimbare în bine și, tot după mine, rolul poveștii ar fi să educe. Bine, prezentul ne arată că nu toate poveștile educă și nu toți eroii sunt pozitivi. De fapt, nu numai prezentul, ci dintotdeauna a fost astfel. 

E chiar o vorbă: nu poți pleca la vânătoare de vrăjitoare, dacă nu crezi în magie. Și poveștile, indiferent de arhetipul eroului- pozitiv /negativ- au magia lor.

Ce înseamnă o poveste bună? Nu sunt neapărat reguli de storytelling, dar sunt direcții pe care să le consideri: 

• O poveste bună este universală și face apel la categorii umane întipărite în inconștientul umanității (arhetipuri).
• Eroul poveștii și călătoria sa au rolul e a înrădăcina idei și sunt agenți de schimbare. Aceasta este valabil chiar și în povestea personală folosită în branding. 
• O poveste bună face apel la emoții profunde. 
• O poveste bună te transpune în ea ca și cum ai fi acolo.
• Poveștile bune fac apel la simboluri.
• Poveștile bune au scop bine definit. Tocmai am spus că  produce schimbare. Definești scopul răspunzându-ți la întrebări precum: ce schimbare vreau să produc (de dorit pozitivă), cine sunt oamenii cărora le adresez povestea? Care e experiența pe care o au, care le  e contextul? Cum adaptez scopul acestui context?
• Povestea are o structură. Fără structură, audiența își va aminti puțin spre deloc ce s-a spus. 
• O poveste bună face apel la emoțiile sau chiar simbolurile umanității. 
• Firul narativ al poveștii e diversificat ca tip (voi scrie și despre acesta într-un viitor apropiat), dar erou principal rămâne unul singur.
• O poveste remarcabilă are elemente surprinzătoare. 
• O poveste bună este simplă. 

 Elementele de bază ale Storytelling-ului

Dincolo de aceste gânduri, hai să spun care sunt elementele unei povești. Acestea sunt utile inclusiv în storytelling – modul oratoric digital actual- sau, poate, acum sunt cu atât mai practice pentru că oricine poate deveni un povestitor digital. 

Concret,  elementele unei povești sunt:

• • Oameni;
  • Loc;
  • Intrigă/ /Conflict (poate fi și interior);

• Scop. 

După cum scriam, scopul este esența poveștii. O poveste fără scop și care nu are clar definit obiectivul schimbării se pierde între milioane de cuvinte scrise sau rostite. 

Primul pas în a scrie o poveste bună: Ideea principală  sau premisa poveștii.

Primul lucru pe care să-l faci înainte de a scrie o poveste este să definești care este ideea principală a poveștii. O singură frază care să spună cine, ce, cum, unde, de ce.  Ideea poveștii are nevoie de simplitate. Dacă nu e suficient de simplă să o cuprinzi în maxim o frază, nu ai poveste. 

Exemplu -premisa articolului acesta: Liderul transformațional crește puterea de influență și schimbarea semenilor cu ajutorul poveștii.

Un mesaj complicat nu va ajunge la publicul larg, așa că modelează spre simplitate.Fă asta înainte de a delimita caractere, structură, linie narativă sau orice altceva.

Care e legătura între storytelling și leadership?

Fiecare remarcăm că liderii care ne plac, indiferent de ce parte a egregorului sunt, spun povești care ne conving. În titlu scriam despre storytelling / poveste/ și leadershipul transformațional. Nu întâmplător. 

Are legătură cu cele patru tipuri de leadership, iar lider-ul transformațional este cel care adună capital uman prin povestea pe care o spune (și o confirmă prin fapte). Este un comunicator charismatic, viu, real, autentic. Este un om cu vis și produce schimbare prin puterea cuvintelor care mișcă mase.

Detaliez puțin stilurile de leadership să fie mai clar. 

Cele patru tipuri de lideri și stilurile lor de comunicare

Unii autori spun că sunt patru sunt tipuri de bază de leadership. După alții, sunt șapte sau chiar mai multe. Nici nu contează, personal achiesez la cele de mai jos: 

• Leadership Autoritar (autocratic) – comunicare directivă și orientată spre sine. Discursul este mai degrabă un auto-elogiu. Așadar, personal, exclud  să fie vorba despre poveste. Mai degrabă, un jurnal dictatorial. 
• Leadership Participativ (democrat sau tranzacțional) – comunicarea e un proces de negociere. Poate fi o poveste, chiar de dragoste, chiar. Negociere e în orice. 🙂
• Leadership prin Delegare (laissez-faire) – comunicarea este, de fapt, un proces de delegare.
• Leadership Transformațional –  liderul are abilitatea de a produce schimbare între oamenii care îl urmează. 

Se mai vorbește și despre un lider charismatic, dar, personal, văd un leader transformational  ca fiind un charismatic. Aceasta pentru că nu poți produce schimbare fără a fi urmărit de cei care te înconjoară. Până la urmă, influențarea este un proces de seducție și persuasiune. 

De ce titlul Storytelling și leadershipul transformațional?

Este o constatare personală, nu citit  studii pe această temă. Incă. Am observat că liderii care produc schimbări sunt inclusiv buni povestitori. Storytelling-ul este un instrument pe care liderul îl folosește pe drumul schimbării, iar atributele personale sunt pârghii.

Cum produce schimbare un lider transformațional? Ce ingrediente folosește?

• Face apel la crezuri sau valori comune. Valori în care crede pentru a-și susține vocea.
• Își expune vulnerabilitatea, fără a deveni slab.
• E empatic și implică publicul în poveste pe care o transpune astfel încât auditorul să simtă ca fiind povestea sa.
• E un comunicator hipnotic, atrage publicul în poveste cu toate simțurile.
• Face apel la emoții, urmat de raționamente științifice. Emoția primează. 🙂
•  E autentic. E viu, real, fără măști. E el în toate formele sale.
• E perseverent vocii sale interioare.

Ce am scris mai sus nu e o rețetă de lider transformațional. Autenticitatea e condimentul care dă aromă și atrage. Condiment care aduce schimbare.

Și poate te întrebi: poate oricine deveni lider transformațional prin povestea sa?

Ar putea. Îndemânarea să spui sau să scrii povești se învață. 

Folosesc totuși condiționalul optativ pentru că e nevoie de credință de fier să urmeźi valorile, umanitate să fii aliniat crezurilor celor din jur și să le rostești răspicat; să  ai curaj să rămâi autentic între măști; să fii om să îți arăți vulnerabilitatea când în jur se folosește puterea. Înainte de toate un lider transformational e bine cu el și e, după cum se spune, schimbarea pe care o vede în lume.  

Ce crezi? Poți deveni lider transformațional prin tine și povestea ta?

PS: intenționez să scriu despre stiluri narative și arhetipuri în storytelling. Te interesează?

Dacă da, abonează-te mai jos.