Scrisoare de recunoștință pentru lecțiile lui 2025
A fost unul dintre cei mai provocatori ani din ultimul deceniu. Un an care nu m-a ocolit, care m-a pus față în față cu limite, pierderi, decizii grele și multă introspecție.
Și tocmai de aceea simt nevoia să scriu această scrisoare de recunoștință.
Sunt recunoscătoare pentru oamenii care au fost acolo. Pentru mama mea, pe care o am alături și care mi-este și mi-a fost sprijin, prezență și rădăcină. Și simt să spun asta cu voce tare: apreciați-vă părinții. Spuneți-le. Fiți acolo, cât timp îi aveți alături.
Sunt recunoscătoare pentru cursuri, pentru cursanți, pentru evoluția împreună. Pentru încrederea oferită și pentru schimburile reale, dincolo de roluri și etichete.
Sunt recunoscătoare pentru clienți și pentru angajatori. Pentru cei care au înțeles că dincolo de muncă e un om. Unii care au sărit profund uman atunci când am avut nevoie. Și pentru asta, le port recunoștință sinceră.
Sunt recunoscătoare medicilor care au avut grijă, atât cât s-a putut avea grijă. Pentru efort, pentru prezență, pentru limitele duse cu decență.
Sunt recunoscătoare prietenilor vechi, care au fost alături nu doar cu întrebări, ci cu fapte. Cu pași făcuți lângă mine, cu prezență tăcută, cu gesturi care nu se uită. Unii când a fost greu, alții după, ajutându-mă să mă rup puțin de durere, să respir, să ies din cercul strâns al zilelor apăsătoare.
Sunt recunoscătoare și prietenilor noi. Mai ales celor care au întrebat sincer „cum ești?” prima oră în zi și au știut să asculte răspunsul.
Sunt recunoscătoare tuturor celor care au venit lângă mine când viața a cerut mai mult decât planificasem. Și pentru mesajele simple, gândurile bune, întrebările calde puse dimineața, la cafea.
Le sunt recunoscătoare și celor care m-au căutat doar când au avut nevoie. Celor care m-au dezamăgit, care m-au pus în situații nasoale, care mi-au făcut viața mai grea. Pentru că, prin ei, am învățat ce NU vreau să fiu. Și asta e o lecție pe care nu o ignor.
Sunt recunoscătoare pentru puterea pe care nu am știut că o am. Pentru felul în care am mers mai departe, chiar și atunci când nu-mi era clar cum.
A fost un an – lecție. Dar a fost un an care m-a așezat mai aproape de mine.
Mulțumesc.
