Presiune, pre-suasiune și persuasiune . Mărie cu pălării diferite.

De câte ori aud cuvântul „persuasiune”, parcă văd în ochii oamenilor o umbră de suspiciune. „Aha, deci e ceva cu șmecherii, cu trucuri de vânzări, cu dat la întors…”
Și nu-i pot condamna. Pentru că mulți dintre noi am trăit întâlniri care au început cu … presiune.

 

Ți s-a întâmplat să intri într-un magazin și să te simți urmărit de vânzător? Practic să îi simți respirația în ceafă ca prezență, deși e liniște, prea liniște?

Sau 

 

să primești acel telefon de „ofertă unică, doar azi, doar acum, dacă nu cumperi azi, vine Apocalipsa peste tine”? Sau, scarcity invers direcționat, prin acel client care spune  „câștigăm amândoi, tu fă treaba, dar eu nu mai mulți bani să îți dau acum”? Sau „suntem unicii care…”?

Eu da. Și reacția e aproape mereu aceeași, mai ales de o vreme încoace: nu cumpăr, nu mă las înduplecată. Ba mai mult, mă simt apăsată și plec cu un gust amar.

 

De ce ? E manipulare. E presiune și o simți așa cum sugerează cuvântul:  ca o forță care te apasă, emoțional, uneori fizic, și care nu te lasă respiri. Și deși poate aduce o semnătură pe un contract sau o vânzare în cont, aceasta nu construiește relații sau vânzări solide.  T  Pentru că nimănui nu-i place să fie împins într-un colț, nimănui nu îi place sa fie… presurizat, după cum spune cuvântul. 

 

Pre-suasiunea – invizibilă, dar te vizează

 

Apoi e partea subtilă, despre care vorbește Robert Cialdini: pre-suasiunea. Practic, tot e faci înainte de a deschide gura. Poate convinge sau dimpotrivă.

Imaginează-ți că mergi la cineva în vizită și te așază într-o cameră caldă, cu lumină blândă și ceai pe masă. Înainte să înceapă conversația, tu deja te simți bine, receptiv.

 

Sau.

 

Să mergem acum un pas mai aproape de era muncii și a online-ului. De ce credeți că își pun mulți diplome pe perete în înregistrări video? Să pară … autorități să te… pre- suadeze. Poate nici nu știe că o face, dar a citi o rețetă pe net și funcționează, chiar dacă diploma e de la bunica pentru nepotul care papă tot. E etic? Nu, dar funcționează. 

Ca o glumă, dar nu proastă, aș zice că ar fi cazul să îmi pun o mască de mare sht business woman în reels urile mele. Am prieteni care au reacții la postările mele în social media când sunt fardată, cu aplomb, haine țiplă … zânuță, cum zic eu. 🙂 Când sunt eu, ca eu, jeans, tenis și fața mea cea de toate zilele 0 reacții, chiar dacă spun lucruri importante sau în ciuda faptului că știu că sunt un om complex. 

De ce se întâmplă asta și de ce ar merita un carnaval ar reels-urilor? Pentru că oamenii sunt alergici la autenticitate pură. Asta că nu o mai știe ochiul lor. Un om simplu care are o opinie e ca un implant pe retină,  neobișnuit pentru cel care dansează cu măști prin lume, prin viață.  E etic? Ca un carnaval al reels- urilor cu imagini ce pre-suadează, NU, dar dacă e o altă fațetă a vieții tale, da. 

 

Revenind. Asta e pre-suasiunea.

În comunicare etică de business se traduce cam așa:

 – dacă vrei să prezinți un produs, întâi creezi contextul: studii de caz, povești de clienți, exemple care îl fac pe om să fie atent;
– dacă vrei să mobilizezi o echipă, începi prin a arăta ce contează pentru ei, nu doar ce contează pentru companie.

 

Și așa nu, nu e manipulare. E o formă de grijă. De respect. De a pregăti terenul astfel încât celălalt să vadă imaginea clară, nu doar literele mici de la final.

Persuasiunea etică – diferența dintre un foc de paie și un brand care rezistă

Și acum, partea care contează cu adevărat: persuasiunea etică.

Aici e miezul jocului.
E momentul în care nu te mai gândești doar cum să vinzi, ci cum să construiești o relație.
Nu doar să obții „da-ul” de azi, ci să creezi încrederea care va aduce „da-urile” de mâine.

Am văzut companii care folosesc presiune. Vând rapid, fac zgomot, cuceresc piața pentru un sezon. Și apoi dispar, pentru că oamenii nu uită cum au fost tratați.

Am văzut și companii care practică persuasiune etică. Și știi ce e interesant? Poate nu cresc exploziv în primele luni, dar pe termen lung, sunt cele la care clienții revin, recomandă și chiar se atașează.

Simplificat, persuasiunea etică înseamnă:

• să spui adevărul, chiar și atunci când nu-ți convine să recunoști limitele produsului tău;
• să oferi informații reale, nu doar slogane sclipicioase care strigă ia-mă acasă!;
• să pui pe masă resurse gratuite, ghiduri, explicații – pentru că educarea pieței e mai valoroasă decât orice discount;
• să livrezi ce ai promis, fără artificii.

Într-o lume unde încrederea e mai rară decât atenția, companiile care aleg persuasiunea etică devin repere. Pentru că oamenii simt diferența între „vreau să-ți iau banii” și „vreau să fim într-o relație pe termen lung”.

În loc de concluzie

Presiunea e strigătul acela care te face să vrei să pleci.
Pre-suasiunea e pregătirea scenei, felul în care aprinzi lumina potrivită înainte de spectacol.
Iar persuasiunea etică e spectacolul în sine: autentic, transparent și memorabil.

Și atunci, întrebarea e :
Vrei să fii compania care apasă pe umeri până ce clientul, chiar și furnizorul uneori,  cedează?
Sau compania sau profesionistul care pregătește terenul și convinge prin încredere, nu prin presiune care sufocă?

Dacă abordare mea se aliniază cu ce crezi, am pregătit un curs.  E un amestec de principii universale aplicate etic, experiență și, da, considerație pentru parteneriate pe termen lung.