Cum influențezi etic în comunicare? Util pentru coachi, traineri și experți

Joi și vineri am avut cursuri scurte cu viitori coachi, alături de echipa Eurodeal. Subiectul? Influențare etică vs personal branding.
Long story-short le-am arătat cum funcționează principiile persuasiunii în viața de zi cu zi: în marketing, în storytelling, în felul în care spui o poveste despre tine sau despre ceea ce faci.

Cumva, la final, ce mi-am dorit și sper că fiecare a realizat că influențăm oricum. Și când vrem, și când nu vrem. Important e în ce mod.

Un zâmbet, o privire, un „nu am timp acum” spus pe fugă — toate transmit mesaje, toate creează efecte în ceilalți. Dacă ești coach, trainer, expert,în orice sau doar un om care comunică zilnic cu ceilalți (adică… toți suntem aici), ești deja un „influencer”. Nu pe Instagram, ci în viața reală.

Și atunci apare întrebarea firească: cum alegi să influențezi?

Principiile influenței – și cum arată ele aplicate etic în comunicarea unui profesionist, indiferent de profesie

Dap, sunt principii preluate drept tehnici ale persuasiunii în comunicare. Și când te gândești că Cialdini a scris cartea să ne ferim și noi o folosim!

Inițial au fost 6 principii ale persuasiunii. Cialdini a descoperit mult mai târziu un al șaptele criteriu și, personal, îl văd cel mai fain și ne readuce spre umanitate. Bine, dacă suntem autentici pe bune.

Am sintetizat mai jos cele 7 principii universale și câteva idei despre cum le putem trăi în meseriile noastră, fără să alunecăm în manipulare. E o linie fină între cele două și, pentru că eu cred în corectitudine și practice what you preach, v-aș recomanda să nu apelați la ea. Sunteți profesioniști, nu politicieni. 😀

Table of Contents

Exemple de persuasiune etică

Revenind la principii. Cum sunt un umanist creativ care vede structurat ca un micro-inginer, vă las într-un tabel principiile și cum puteți aplica în comunicare.

Principiu	Cum arată în comunicarea unui profesionist
Reciprocitate	Oferi valoare înainte să ceri ceva: o resursă, un articol, un sfat, o resursă. Gesturile mici creează încredere pe termen lung.
Angajament și consistență	Spui ce faci și faci ce spui. Îți asumi public un angajament (de exemplu, un workshop lunar) și devii credibil pentru că ești consecvent.
Dovadă socială	Prezinți testimoniale reale, povești de la clienți sau colegi. Oamenii se regăsesc mai ușor într-un exemplu decât într-o promisiune abstractă. Scurte studii de caz sunt, similar, utile pentru a valida social experiența.
Autoritate	Îți construiești credibilitatea prin experiență dovedită și, spun eu, vulnerabilitate, nu doar prin diplome. Oamenii ascultă experții care rămân umani. De ce? Pentru că eu nu cred că există om perfect. Și, onest, nu mi-ar plăcea de el decât în fotografia de profil dacă pretinde asta fiindcă practic asta e : poza perfecțiunii.
Simpatie	Arăți că ești om, nu doar „rol profesional”. Zâmbești, povestești despre tine, lași să se vadă și părțile imperfecte. Să nu cazi în dramă, nici în comedie. Fii tu, fii uman și… fi generos ( ne întoarcem la reciprocitate).
Raritate	Creezi contexte speciale: spre exemplu locuri limitate la un curs sau o întâlnire de comunitate, un serviciu de tip odată în viață ( și te ții de asta). Aici mai poți adăuga urgența, personal nu diger asta. Atrage oameni anxioși. Pentru a rămâne în zona de etic fără presiune falsă.
Unitate	E principiul pe care Cialdini l-a scos mai târziu din pălăria de maestru. E trecerea spre noi. De la acel ”eu, eu, eu” la ”noi” . Este vorba despre apartenență, despre a face oamenii să simtă dintr-un întreg, o comunitate, o cauză… E principiul care construiește sentimentul de „noi” în jurul unor valori comune. Și când lucrarea ta (job, afacere, cauză etc) e despre ”noi” e pe altă lungime de undă. Clienții tăi nu se simt „cumpărători”, ci parte dintr-o misiune, potențiali angajatori nu mai simt neapărat că au un viitor primitor de salariu, ci un coechipier. Cel mai bine vedem cum rezonăm cu ONG-urile real implicate, cu valori reale, care fac lucruri pentru ”noi”.

De ce contează asta?

Pentru că influența nu e doar despre câte inimoațe ai în social media, „cum dai pe cameră” , „cum vinzi mai bine” „cum vinzi mai bine”. E despre ce rămân în oameni după ce au interacționat cu tine. După ce ai închis ușa, camera de zoom, ai părăsit incinta, cum se spune... Când nu mai ești.
Poți lăsa în urmă încredere, claritate și de inspirație. Sau un gust care cere pastă de dinți. Alegerea e la tine.

Provocare pentru tine

Eu sunt cu provocările. Și personale, dar și cele pe care le lansez spre evoluție. Mă rog, ambele sunt spre evolușie.

Revin la provocarea mea. Dap. Oamenii de știință (și nu britanici, ci japonezi 🙂) au arătat că prin reflecție oamenii se implică mai mult.

Așa că… îți propun un moment de reflecție (și chiar te invit să scrii răspunsurile, nu doar să le gândești în treacăt):

Care a fost ultima situație în care ai influențat pe cineva fără să îți dai seama? Ce ai observat după?
Dacă mâine ai ști că fiecare cuvânt al tău va fi luat drept „adevăr absolut” de cineva, ce ai alege să spui?

Spoiler: s-ar putea să descoperi că influența ta este deja mult mai mare decât crezi. Și că etica nu e un cuvânt „poleit”, ci un fundament.

PS:

Dacă tot ai citit până aici…

…meriți un cadou.

Ai pe site un eBook gratuit: „45 de expresii care influențează”.E vechi, dar mereu actual. Poate din acest motiv este forte descărcat.
Exact, aplic aici principiul reciprocității: eu îți ofer o resursă practică, tu o folosești mai departe în comunicarea ta. Te previn totuși la ce scriam mai sus: e o linie fină între influențare și manipulare. Tu alegi cum aplici.

Hai, ia-l!