Despre responsabilitate: nu e cu aplauze, dar e cu sens

Responsabilitatea nu vine cu artificii. Nu strălucește pe Instagram, nu-ți aduce trofee și nu-ți bate nimeni din palme când îți faci treaba bine și la timp. Dar e acolo, zi de zi, în gesturile mici. În alegerile pe care le facem când nu ne vede nimeni. În felul în care ținem spațiul pentru ceilalți – fie că e vorba de o familie, o echipă sau o comunitate.

Am observat în ultima vreme că unii oameni folosesc cuvântul responsabilitate, ca un pur cuvânt din dex. O definiție seacă, fără implicare, fără sens. Alții chiar sar această pagină.  Mai există și oamenii confundă adesea responsabilitatea cu sacrificiul. Cu „trag de mine”, cu „fac totul singur(ă)”, cu o formă de martiraj modern. Dar pentru mine, responsabilitatea nu înseamnă să te anulezi. Din contră: înseamnă să fii prezent(ă), lucid(ă) și implicat(ă) în realitatea ta. Să nu te ascunzi după scuze, să nu dai vina pe alții, să nu te fofilezi din fața adevărului. Uneori, adevărul e că n-ai făcut cât puteai sau poate deloc din ce ai promis.  Alteori, că ai făcut prea mult din ce nu trebuia. Și e ok. Dar asumarea e prima ușă spre învățare.

Ce înseamnă să fii responsabil cu adevărat

Pentru mine, a fi responsabil înseamnă să știi care e locul tău în lume. În relațiile tale, în munca ta, în timpul tău. Înseamnă să nu lași viața să curgă doar pe pilot automat, cu agenda altora, cu oboseala altora, cu așteptările altora. Înseamnă să ai grijă de ce spui și cum spui. Să te uiți la ce lași în urma ta – într-un mediu social, într-un proiect, într-o conversație, într-o zi.

Uneori, responsabilitatea înseamnă să spui nu. Să  te alegi. Să alegi odihna, să recunoști când ai greșit, să ceri ajutor. Nu e vorba doar despre a livra la timp sau a face totul „ca la carte”. E vorba despre a înțelege impactul pe care îl ai asupra celorlalți și asupra ta. Și despre a cultiva o relație sănătoasă cu propriile alegeri.

Poate nu ne iese mereu. Dar dacă ne întoarcem din când în când la întrebarea „Ce fel de om vreau să fiu în povestea asta?”, responsabilitatea devine mai puțin apăsătoare și mai mult… clară. Ca o lumină de veghe care îți arată drumul, chiar și în cele mai haotice zile.

Responsabilitatea nu e despre a fi perfect(ă). Ci despre a rămâne în joc, chiar și când e greu.  Să te ridici când ai căzut sau după ce ai călcat strâmb. Să rămâi fidel(ă) valorilor tale, chiar și când nimeni nu te  vede.

Și ăsta mi se pare un început potrivit pentru orice fel de leadership – personal, profesional sau emoțional. Și așa văd responsabilitatea.

Sursa foto: pexels.com