Viata Raspunde și Scoala Preoteselor Luminii

Viața răspunde

De ce Trans-Formare.ro ca proiect de suflet. Cursul de Auto-Inițiere Școala Preoteselor Luminii o altă Cale de Viață

 

Sunt ani de când spun că ”sunt lucruri dincolo de lucruri ”, iar  acele lucruri reprezintă viața însăși.  Asta că nu am  găsit calea de a explica altfel, tocmai eu, atât de măiastră în cuvinte bine ticluite. Nepoata lui Ion Creangă îmi spun uneori. Dar viața e dincolo de ce se vede și ce pot controla prin acțiuni mărunte, cotidiene.

 

 

Unele lucruri nu pot fi spuse, ele se întâmplă și sunt ale vieții. Suntem zănateci să ne imaginăm că avem controlul absolut. Acum pe bune. Poate știm cum se întâmplă ziua și noaptea, cum apare curcubeul, dar știm dacă oul a fost înainte de găină sau invers? Da, așa e, întrebarea următoare e care ou. 🙂 Sau, nu ați avut acel ceva în stomac care a fost bun sau greu, dar pe care nu l-ați putut descrie, dar mai târziu pur și simplu s-a descarcat și v-ați spus ”asta era. Ce trebuia să se întâmple se întâmplă”?

 

 Ne irosim energie să fim Dumnezei care dictează ritmul ceasului și al vieții. Știți ceva? Viața se întâmplă cu noi oricum,  iar orologiul nu îl putem da înapoi într-un ritm al vieții precum Benjamin Button, nici nu îl putem opri. Putem alege ce facem într-o zi,  dar chiar alegem?

 

Sau poate am putea, dacă am fi atenți mai atenți la viață, nu la orologiul timpului dictat de un ceas defect al vremurilor. 

 

Adaptarea

 

 

 De-a lungul timpului am tot spus că adaptarea este cel mai mare talent al meu. De fapt, salvator la mine nu a fost un dar atroce al adaptării nu contează ce, ci mai degrabă de a mă plia pe lucruri și a le lăsa când au fost dincolo de control și a lăsa să vină ce o veni. Când am lăsat controlul, a fost credința că acel ”cumva” le va așeza cum e menit să le așeze.

Asta am văzut târziu, târziu, după ce am investit energie să fiu eu în controlul miezului Universului. Oare sunt? Nici pe departe, doar dorința de control pare să dea un sens și aparent rost care nu există.  Viața ne poartă înainte – înapoi după cum are ea ritm. Am vorbit despre mine pentru că încep să mijesc ochii spre a vedea și altă cale și pentru că nu vreau să vorbesc în numele altora.

 

Dimpotrivă sunt ca după un somn zilele acestea și, de fiecare dată când mă simt ca după un somn vine vigoarea vieții cu întrebările și faptele lui. 

 

Viața e ?

 

M-am întrebat în ultimele zile ce e viața și care e sensul ei. Care e sensul vieții mele, mai exact.

 

Am fost bolnavă de Covid. Nu e mare chestie, până la urmă. Două zile de febră și scuturături, apoi o gripă relativ blândă. Ca să zic așa, am avut gripe mai nasoale în trecut și am avut ce am cerut și ce era potrivit pentru mine, până la urmă. Nu despre Covid e vorba.  E un subiect pe care nu îmi place și nu vreau să îl extind. 

 

În toată acea izolare, singură fiind, într-un tăvălug al emoțiilor de dependențe unul de celălalt, create peste generații, m-am întrebat care e esența vieții. E vreuna? Am un sens? Care e scopul vieții mele? Azi îmi răspund că scopul vieții e  viața, atunci când o ascultăm. Că suntem mai mult decât trup și această minte de la care cerem atâta. 

 

E, de fapt, răspunsul pe care mi-l tot dau în ultimii ani când sunt puțin antentă mai departe de văzut. Dar sunt? De cele mai multe ori nu suntem atenți și lucizi. Cel puțin eu. Ne răspundem cu sensul pe care ni-l dau bifele în algoritmii de scop al vieții, de împlinire: ai o carieră, fă o casă, fă copii, ia-ți o mașină, fă un concediu în Zanzibar. 🙂

 

Nu e standardizat? Nu sunt prea multe sensuri la fel, mă întreb?

 

Nu am avut aceste bife. Nu în ultimii șapte ani.  Am avut alta: să fiu bună. Nici ăsta nu e un sens, pentru că viața nu e nici bună, nici rea. E viață și ne răspunde. 

 

Viața răspunde. Și știe să spună  NU. 🙂

 

Știu că se spune că afirmațiile, proiecțiile și imaginația ajută să îndeplinești scopul vieții. E adevărat  răspunde dacă e calea ta. Nici mama autohipnozei, a temenelei, afirmației și incantației nu ajută când nu ești pe drumul tău de viață. 

 

Hai să vă zic o poveste personală. 

 

În 2020, în plină pandemie, după lockdown, am vrut acest site de cursuri de dezvoltare spirituală, trans-formare.ro. O sa povestesc într-o zi și cum au apărut ideea și site-ul după o întâlnire cu Camelia Pătrășcanu. Apoi m-am răzgândit că îl vreau o găleată cu de toate, cursuri de tot felul.  M-am apucat de site, dar a căzut precum mănăstirea de Curtea de Argeș de vreo două ori. Viața spunea NU la un amestec cu de toate în acest site pe care l-am intuit pe dezvoltare spirituală și, da, cu note mistice. 

 

Apoi am zis că pornesc pe trans-formare.ro de la ce știu eu să fac și fac de ani, content marketing și scrierea pentru web. Lucruri pe care le fac cu rezultat.  Cumva nu se lega. Nu mai departe de săptămâna trecută când m-a lovit Covid-ul trebuia să filmez cursul despre articole iubite de oameni și motoare de căutare. Așa că filmarea nu a avut loc. Viața spune NU un site cu orice. Așa că merg pe calea pe care o intuiesc. 

 

Cu ce vreau eu să contribui în această lume?

 

Tot zilele acestea m-am pus să mă întreb: cu ce vreau să contribui în această lume? Ce altceva vreau să fac să mă împlinească și să aducă și altora bucurie? Am revenit la Trans-Formare. Îmi doresc să contribui o lume în care oamenii își știu și acea bucată intuitivă și o folosesc spre binele celorlalți. Cei care știu că există intuiție și ”altceva” ca extra simțuri, dincolo de simțuri. Că există și alte reguli nescrise care ne guvernează viața și ele fac apel la conștiință și la armonie. 

Și când spun viață, mă gândesc la ce e dincolo de timp și spațiu, dincolo de văzut.

 

Acea parte invizibilă de viață, de lucruri dincolo de lucruri. Vreau să contribui la creativitate ca altceva, nu doar scriitor de cuvinte potrivite care fac business. O voi face și pe aceasta. Dar am nevoie și de această afacere conexă care să dea sens Vieții care nu este doar o înșiruire de zile în calendar. Iar Creativitatea e mult mai mult de atât.

 

La momentul acesta, cu smerenie spun că nu sunt încă Omul care să ofere o cale, dar sunt omul care are pârghiile să mijlocească. Și viața răspunde prin oameni.

 

Viața răspunde prin cursul de autoinitiere pentru femei- Școala Preoteselor Luminii

 

În această înșiruire de  cum altcumva contribui în această viață a venit răspunsul prin oameni. 

 

Camelia Pătrășcanu pe care o contactasem pentru Trans-Formare a răspuns nu doar pozitiv, a răspuns cu un program care părea mai mult decât un răspuns la întrebările mele pe care mi le-am purtat în tăcere. Ce sunt acele lucruri dincolo de lucruri? Le pot învăța ca eu să găsesc răspunsuri în mine? Camelia care este o femeie minunată, atât de conectată cu ea și cu Viața, vine un răspuns pentru întrebările mele pe care abia acum le rostesc, cu voi. Despre Camelia, așa cum am simțit-o  și perceput-o eu vă voi scriu curând, foarte curând.

 

Programul, care se derulează de-a lungul a trei luni, în 9 evenimente distincte, pe zoom se numește, atât de frumos:

 

Școala Preoteselor Luminii

E mai mult de cât un curs de auto-inițiere. E o altă cale de autocunoaștere cum doar vag intuiam că există ”lucruri dincolo de lucruri”, cum spuneam la început.Dar nu am știut că poate exista atâta profunzime. Că mă limitez atât de mult în Viață doar la acea parte pe care o văd și o gestionez programatic, ca o rețetă, simțeam deja și abia aștept ca împreună, noi, femeile să aliniem din lumina ca preotese ce-și măiestresc viața în deplinătatea ei. 

 

E în curând și urmăriți zilele acestea. Va fi și mai curând online.

 

Când? 

 

Va începe în perioada 12- 15 Martie și se termină către de Sânziene, într-o conjunctură în care e scris în stele să se întâmple. Din timp vă anunțăm și o tabără de Sânziene să încheiem cu flori de vară.  

 

Detaliile cursului vor fi online FOARTE CURAND.Locurile sunt, ca pe Zoom, Limitate. 

 

Și dacă vă gândiți la efort, gândiți-vă și la recompensa de a fi voi cu voi într-o viață care vă răspunde.

Scrie-mi să îți păstrez un loc.